Ai fost vreodată într-o pădure doar ca să asculți liniștea de acolo? Singurele sunete audibile sunt foșnetul frunzelor sau ciripitul ocazional al unei păsări. Lipsa zgomotului nu este explicabilă doar prin lipsa din împrejur a oamenilor și a zgomotelor asociate cu aceștia, ci și de arhitectura pădurii în sine. Densitatea vegetației și covorul gros din material vegetal în descompunere creează un mediu fono-absorbant, permițând mai puținor unde sonore să circule liber.
Atunci când creați spații confortabile din punct de vedere acustic, este important să țineți seama de modul în care undele sonore se propagă în mediile închise.

Atunci când undele sonore se lovesc de o barieră, unul din următoarele trei fenomene se poate întâmpla :

  • pot fi reflectate, cum se întâmplă într-o catedrală de exemplu, unde se lovesc de pereții duri și apoi sunt redirecționate către receptor;
  • pot fi propagate, ca de exemplu printr-un perete, dintr-o cameră în alta;
  • pot fi absorbite, ca în pădure, unde sunt prinse într-un material absorbant, propagarea lor fiind astfel oprită.

Confort acustic

Confortul este definit drept acea condiție fizico-psihică în care o persoană, într-un mediu specific, experimentează un sentiment de bunăstare în relație cu activitatea specifică pe care o desfășoară în acel moment.

Confortul acustic se atinge prin controlul modului în care sunetul este reflectat, propagat sau absorbit în funcție de tipul și destinația spațiului. În funcție de situație pot fi necesare diferite tratamente acustice pentru a atinge efectul scontat. Pentru orice fel de spațiu există două cerințe acustice:

  • obținerea acusticii optime prin intermediul fono-absorbției
  • blocarea zgomotului din/către exterior prin intermediul izolării fonice.

Pe scurt: dacă vă doriți să țineți zgomotul departe de încăpere, atunci blocați (izolați) undele sonore. Dar dacă vă doriți să comunicați clar sau să puteți auzi clar în încăpere, atunci este necesară absorbția. Aceasta ajută îmbunătățind calitatea sonoră. În majoritatea spațiilor este necesară o combinație de izolare cu absorbție, astfel că o echilibrare și o utilizare a ambelor este vitală pentru un mediu acustic favorabil.

fono-absorbtia

Fono-absorbția

Oricine s-a mutat într-o altă locuință cunoaște cât de diferit sună o casă goală față de una complet mobilată și cu perdele sau draperii la ferestre. Aceste materiale absorb sunetele iar în absența lor undele se pot reflecta de pereți și tavane propagându-se înapoi către sursă, astfel apărând ecoul.

De principiu, materialele care absorb sunetele sunt materiale poroase. Undele sunt prinse în interiorul fibrelor sau particulelor din care sunt compuse aceste materiale și sunt transformate în mici cantități de căldură.

Materialele dure, dense și lise ca de exemplu pereții din beton pot avea o bună izolare fonică dar oferă o absorbție fonică slabă. În contrast, materialele ușoare, poroase și neregulate oferă o fono-absorbție mai bună dar o izolare fonică slabă. Absorbția fonică controlează totodată timpii de reverberație dintr-o încăpere: în general, cu cât mai bună este absorbția cu atât timpii de reverberație vor fi mai mici.

Proprietățile fono-absorbante ale unui produs sau ale unei componente de construcție sunt exprimate sub forma unei valori subunitare și se notează cu αw.Valoarea 0 (zero) însemnă complet reflectant, iar o valoarea 1 (unu) reprezintă un material complet absorbant.

Izolarea fonică

Izolarea fonică însemnă blocarea transmiterii zgomotului aerian de la un spațiu la altul, de exemplu de la exterior către interior sau de la o unitate locativă la alta. Propietățile de izolare fonică ale unei componente constructive sunt notate de obicei Rw sau Rw+Ctr și exprimate în decibeli (dB). Cu cât valoarea este mai mare, cu atât performanțele de izolare fonică sunt mai bune.

 

O compartimentare realizată cu materiale dure, dense precum betonul sau sticla va oferi o bună izolare fonică, dar va avea ca rezultat obținerea unei încăperi cu o valoare ridicată a reverberației. Astfel undele sonore se vor lovi de pereți și planșee și se vor reflecta producându-se astfel fenomenul de ecou.

In cazul construcțiilor ușoare principalul mod de a îmbunătăți izolarea fonică și de a minimiza propagarea sunetelor de la un spațiu la altul se face prin adăugare de materiale cu factori de masivitate ridicați și prin decuplare.

  • Masivitatea se poate atinge utilizând materiale dense cum ar fi de exemplu plăcile din gips-carton speciale (de exemplu Knauf Diamant, Knauf Vidiwall, Knauf Silentboard)
  • Decuplarea se poate executa prin spații cu cavități sau cu goluri, de exemplu cavitățile interstițiale din interiorul pereților de compartimentare ușori.